Nu cred ca mai are sens sa detaliez problemele cu care se confrunta consumatorii care au contractat credite ipotecare de la banci in vederea achizitionarii unei locuinte. Si ma refer in special la creditele acordate in EUR si mai ales in CHF unde diferenta intre cursul de la data semnarii contractului si data prezenta este una impovaratoare. Evident diferenta de curs creste constant in conditiile in care la data semnarii contractului 1 CHF era pana in 2 lei si in prezent acelasi CHF sare de 5 lei.
Legea 77/2016 precum si deciziile Curtii Constitutionale ofera in prezent parghii prin care prin intermediul instantei judecatoresti si cu ajutorul avocatilor se poate reechilibra contractul de credit in ceea ce priveste prestatiile viitoare in sensul inghetarii cursului valutei in care a fost acordat creditul la un curs mediu, diferenta ramanand in patrimoniul imprumutatului spre deosebire de situatia prezenta.
Astfel, tot ce trebuie facut este ca prin intermediul avocatului (de preferinta unul specializat in acest gen de demersuri juridice) sa se trimita bancii o notificare care sa indeplineasca toate conditiile imperative ale legii prin care sa solicite reechilibrarea contractului de credit.
Daca banca contesta aceasta notificare in cadrul procedurii legale instituite de legea speciala, clientul bancii trebuie sa formuleze o cerere reconventionala prin care sa reitereze solicitarea de reechilibrare contract.
Daca instanta respinge contestatia bancii (constatand existenta impreviziunii contractuale / a starii de nevoie a debitorului prezumata legal –criteriile sunt enumerate la art. 4 din legea darii in plata ), si admite cererea reconventionala, clientul bancii a castigat si va beneficia de reechilibrarea contractului de credit.
Daca instanta respinge contestatia dar nu se pronunta asupra adaptarii contractului de credit, imprumutatatul are posibilitatea printr-o actiune separate sa solicite reechilibrarea contractului, care in general raportat la expertiza noastra si practica instantelor judecatoresti se poate obtine.
In continuare vom prezenta pe scurt cadrul legislativ aferent,dupa cum urmeaza:
In drept, potrivit ait, 4 alin. (1) din Legea nr. 77/2016, aşa. cum a lost completată prin Legea nr. 52/2020, pentru stingerea creanţei, izvorând dintr-un contract de credit şi a accesoriilor sale prin dare in plata trebuie îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiţii:
Ø creditorul şi consumatorul fac parte din categoriile prevăzute la art. 1 alin. fi), astfel cum acestea sunt definite de legislaţia specială;
Ø cuantumul sumei împrumutate, la momentul acordării, nu depăşea echivalentul în lei al 250.000 euro, sumă calculată la cursul de schimb publicat de către Banca Naţională a României în ziua încheierii contractului de credit;
Ø creditul a fost contractat de consumator cu scopul de a achiziţiona, construi, extinde, moderniza, amenaja, reabilita un imobil, cu destinaţie, de locuinţă sau, indiferent de scopul pentru care a fost contractat, este garantat cu cel puţin un imobil având destinaţia de locuinţă;
Ø consumatorul să nu fi fost condamnat printr–o hotărâre definitivă pentru infracţiuni în legătură cu creditul pentru care. se solicită aplicarea prezentei legi.
Prin Legea nr. 52/2020, legiuitorul a reconfigurat instituţia dării în plată, întrucât, pe de o parte, a prevăzut în mod expres condiţia impreviziunii (aspect de drept substanţial), iar, pe de altă parte, a instituit prezumţii de impreviziune (aspect de drept procedural din perspectiva probatoriului). Sub aspectul chestiunii substanţiale, această soluţie adoptată dc legiuitor a fost generată de Decizia CCR nr. 623/2016, prin care s-a stabilit ca, din punct de vedere procedural, instanţa judecătorească, în condiţiile formulării contestaţiei de către creditor sau a acţiunii în constatare de către debitor, va verifica îndeplinirea condiţiei notificării creditorului conform celor prevăzute de lege, îndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 4, aplicând în mod obligatoriu teoria impreviziunii în cadrul art, 7, respectiv art. 8 ori în cadrul art. 9 din lege (considerentul nr. 120).
Legea nr. 52/2020 a intrat în vigoare la data de 16.05.2020 şi a început să producă efecte juridice de la data intrării sale în vigoare, potrivit art. 1 1 din lege, fiind aplicabilă atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dală.
Rezultă că, atâta vreme cât însăşi legea este aplicabilă atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată, cu atâ mai mult Legea nr. 52/2020, care a modificat Legea 11r. 77/2016, este aplicabilă atât contractelor de credit aflate în derulare la momentul intrării sale în vigoare, cât şi contractelor încheiate după această dată,
Din jurisprudenţa Curţii Constituţionale rezultă că soluţia adaptării contractului trebuie să lie prioritară, în măsura în care este posibilă menţinerea utilităţii sociale a contractului, iar încetarea contractului reprezintă finalitatea extremă care poate rezulta din constatarea impreviziunii si care m! poate fi dispusă decât în cazul Î11 caro este imposibilă adaptarea.
Considerentele decizorii ale Deciziei Curţii Constituţionale nr. 432/2021, s-au reţinut, printre altele, următoarele aspecte:
־ Considerent 36: este irelevanl faptul că sursa dc inspiraţie a creşterii de 52,6% a cursului de schimb valutar a fost Regulamentul Băncii Naţionale a României nr, 24/2011 […], ci ceea ce este important este ca fluctuaţia normală sa reflecte un grad mare de abatere faţă de cursul valutar existent la momentul încheierii contractului de credit, f ] Mai mult, Curtea apreciază ca atât timp cât la evaluarea gradului de îndatorare a persoanei trebuia să se ţină seama de această fluctuaţie însemna că în sine ea era de natură să perturbe relaţia dintre consumator şi profesionist pentru că plasa o sarcină excesivă în privinţa primului, iar capacitatea sa de rambursare a creditului era afectată. Cu alte cuvinte, se trece în registrul riscului supraadaugat. „
Considerent 39: ״[..,J, potrivit noului cadru normativ, fluctuaţiile valutare de peste 52.6%) reprezintă impreviziune, astfel că instanţele judecătoreşti nu mai au competenţa de a decide ele însele dacă sau în ce măsură fluctuaţia valutară poale fi calificată drept impreviziune
־ Considerent 47: ׳׳Aşadar, de principiu, o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016 poate parcurge 4 faze (2 extrajudiciare şi 2 judiciare), iar în cadrul acestei proceduri, se interpune ari.4 alin,(4) din lege, care stabileşte că ״Echilibrarea şi continuarea contractului de credit sunt prioritare. încetarea contractului de credit va putea fii dispusa doar în cazul imposibilităţii vădite a continuării sale Rezultă că întreaga procedura reglementată de Legea nr. 77/2016 include ideea de adaptare a contractului, astfel că fiecare fază a acestei proceduri implică aplicarea cu prioritate a soluţiei de adaptare a contactului în raport cu cea de încetare a acestuia. ”
Considerent 48: .. ] dacă art. 4 alin. (4) teza întâi din lege este o reglementare de principiu care priveşte relaţia dintre debitor şi creditor, atrăgându-le atenţia asupra necesităţii menţinerii utilităţii sociale a contractului de credit, teza a doua aduce în discuţie obligaţia instanţei judecătoreşti de a aplica în mod prioritar – soluţia adaptării contractului.’׳
־ Considerent 49: ״[,..] Chiar dacă instanţa nu este învestită cu o cerere de adaptare a contractului, iar legea nu reglementează, în mod expres, adaptarea contractului ca soluţie pe care instanţa ar putea să o pronunţe nu înseamnă că efectele impreviziunii în mod inexorabil echivalează cu încetarea contractului. Din contră, odată stabilită existenţa impreviziunii conform art. 4 din Legea nr. 77/2016, instanţa judecătorească trebuie să fie preocupată de menţinerea utilităţii sociale a contractului chiar prin aplicarea în temeiul textului criticat a dispoziţiilor art. 06) şi 970 din Codul civil din 1864 sau ale art. 1271 din Codul civil, după caz, astfel că aceasta va putea dispune fie adaptarea, fie încetarea contractului de credit. ”
־ Considerent 50: ן…]״ cum judecătorul are obligaţia legală de a da prioritate soluţiei de continuare a contractului, iar adaptarea reprezintă o astfel de soluţie, rezulta că cererea întemeiată pe art, 8 alin.(l) din lege urmăreşte încetarea contractului, dar numai ca o soluţie de ultimă instanţă. Astfel, această cerere, indiferent de existenţa sau nu a unei cereri distinct formalizate de adaptare a contractului, vizează, în mod implicit, mai întâi adaptarea, iar, în măsura în care această soluţie nu este posibilă, încetarea contractului.”
Considerent 51: ״Curtea mai reţine că, întrucât pârâtul are, în legătură cu cererea reclamantului, pretenţii derivând din acelaşi raport juridic sau strâns legate de aceasta, rezultă că atât debitorul, pe cale reconvenţionala în cadrul contestaţiei, cât şi creditorul în cadrul acţiunii în stingerea creanţei, pot formula cereri de adaptare a contractului de credit. f…J Prin urmare, ca o exigenţă a dreptului la un proces echitabil, prin aplicarea art. 4 alin. (4) din lege, cererea de adaptare a contractului poate fi formulată atât în contestaţie, cât şi în acţiunea în stingerea obligaţiei.”
־ Considerent 53: ״De aceea, ca regulă, instanţa trebuie să dispună adaptarea contractului de credit, cu excepţia situaţiei în care este demonstrată existenţa unei imposibilităţi vădite de continuare a acestuia. […] Aşadar, sintagma imposibilitate vădită a continuării contractului de credit se raportează întotdeauna la drepturile şi obligaţiile rezultate din contractul de credit, instanţa judecătorească neputând realiza un inventar al situaţiei patrimoniale a debitorului pentru a decide adaptarea sau încetarea contractului. ״
Considerent 55: ״Prin urmare, odată constatată impreviziunea potrivit conţinutului matematic al art.4 alin.ţl ,)-(3) din Legea nr. 77/2016. instanţa judecătoreasca poate dispune adaptarea contractului de credit. In măsura în care executarea contractului este excesiv de oneroasă sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor derivând din chiar prevederile sale, acesta îşi pierde utilitatea socială, fiind, aşadar, imposibilă/iraţională continuarea sa: în acest caz, instanţa va dispune stingerea obligaţiilor născute, din contractul de credit ipotecar şi transmiterea dreptului de proprietate către creditor. „
* Considerent 56; ״[…] soluţia adaptării contractului este prioritară încetării acestuia prin darea în plată a imobilului ipotecat, iar pentru a dispune una dintre cele două soluţii, oferă instanţei judecătoreşti un criteriu raţional, şi anume aprecierea posibilităţii continuării executării contractului de credit prin raportare strict la prestaţiile la care părţile s-au obligat:”
Analizând considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 432/2021,reţinem că cererea de adaptare a contractului poate formulata atât în contestaţie, cât şi în acţiunea în stingerea obligaţiei (considerentul 51 din decizie), şi ,evident, aceasta poate fi formulată şi în faza extrajudiciară a cauzei întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 77/2016 (considerentul 47 din decizie), neexistând vreo raţiune în a limita dreptul consumatorului de a solicita adaptarea contractului doar în faza judiciară a contestaţiei sau acţiunii în constatarea intervenirii dării în plată.
״Odată stabilită existenţa impreviziunii conform art. 4 din Legea nr. 77/2016, instanţa judecătorească trebuie să fie preocupată de menţinerea utilităţii sociale a contractului, […] astfel că aceasta va putea dispune fie adaptarea, fie încetarea contractului de credit(considerentul 49 din decizie).
״Ca regulă, instanţa trebuie să dispună adaptarea contractului de credit, cu excepţia situaţiei în care este demonstrată existenţa unei imposibilităţi vădite de continuare a acestuia׳” (considerentul 53 din decizie), în sensul că executarea contractului devine excesiv de oneroasă sub aspectul drepturilor şi obligaţiilor derivând din chiar prevederile sale, astfel încât contractul îşi pierde utilitatea socială, fiind, aşadar, imposibilă/iraţională continuarea sa (considerentul 54 din decizie).
Soluţia adaptării contractului este prioritară încetării acestuia prin darea în plată a imobilului ipotecat, iar pentru a dispune una dintre cele două soluţii, se oferă instanţei judecătoreşti un criteriu obiectiv de adaptare a contractlui de credit.
ESENTIAL: asadar, conform practicii judiciare cvasiunitare se va pronunta adaptarea contractului de credit.
De regula instantele apreciza in sensul ca adaptarea trebuie făcută prin raportare la pragul valoric prevăzut de art. 4 alin. (I1) lit. a din Legea nr.77/2016, respectiv cursul să nu depăşească 52,6% din cursul iniţial, orice creştere peste acest prag fiind prezumată absolut dc legiuitor ca fiind o împrejurare care face mult prea oneroasă executarea obligaţiilor pentru debitor. De asemenea, trebuie avut în vedere că adaptarea sc va realiza pentru viitor, fără a produce efecte asupra prestaţiilor deja executate.
Romanian 
English 